Talentul nu e democratic, arta nu e lux

Artișt(i): 
Curator: 
Cătălin Gheorghe
Vin, Iunie 17, 2016 to Vin, Iulie 29, 2016

Într-o vreme agitată a reconsiderărilor, când statutul artistului este discreditat, recuperat, defăimat, reabilitat, când avatarul său e văzut ca antreprenor, activist, animator, insurgent, când democrația e mereu „luată înapoi” de la o oligarhie egocratică la alta, când arta e văzută ca marfă, ca stare, ca divertisment, ca formă de participare socială, ca un lux în trend, ca o vocație de a riposta la recrudescența represiunii sistemului, toată lumea mai crede încă în lecții, însă nu neapărat mai poate adera fără ezitare la sensul moralei vreunei istorisiri.

În cazul de față, Liliana Basarab răstoarnă parabola fabulei esopiene „Greierele și Furnica”, reinterpretată în atâtea variante în timp și atât de cunoscută prin rescrierea sa de către Jean de la Fontaine, chestionând statutul artistului și valoarea muncii sale, de cele mai multe ori nerecunoscute, în raport cu funcționarea ideologiei distribuirii în contextul iluziei acumulărilor prin „munca cinstită” a celorlalți. Se știe că o serie de contra-fabule descriu obiceiul furnicii de a-și aduna proviziile pe seama muncii altora. Însă nu aceasta este compoziția de fugă a proiectului pus în scenă la Borderline Art Space. 

Implicată și în acțiuni educaționale pentru copii, Liliana Basarab reacționează critic și creativ față de conținuturile obișnuite, și de cele mai multe ori nechestionate, ale învățăturilor morale în funcție de care este proiectată dezvoltarea personalității copiilor în sistemul cunoașterii modului în care ar trebui să fie construite relațiile sociale.

În raport cu munca invizibilă, și cu dificultățile induse în percepția majorității de a recunoaște performarea artistică ca fiind muncă, se poate reconsidera modalitatea de educare a înțelegerii valorii sociale a efortului creativ. Dacă unui artist i se poate imputa că este perfect vinovat de efectele iernii austerității, fiind pedepsit că nu s-a mobilizat exemplar pentru a-și modela și gestiona profilul antreprenorial, atunci, pe lângă motivația, instinctul, datoria sa de a face artă ca reprezentare critică a realității va trebui să se auto-reprezinte politic pentru a-și argumenta dreptul de a fi înțeles în logica pe care și-a asumat-o. Munca artistului e în producție, în politică și în suportarea consecințelor lor.

„Winter is coming”.