Tremur nocturn. Psihograme ale unui oraș

Artișt(i): 
Curator: 
Laura Tammen
Lun, Decembrie 02, 2019 to Lun, Ianuarie 20, 2020

Seria de fotografii Tremur Nocturn (Night Time Tremors) a lui Katrin Streicher a fost creată între 2014 și 2017 în cel mai nordic oraș al Suediei. Kiruna a fost întemeiat în 1900 și de atunci a servit extragerii minereului de fier. Până astăzi, orașul urmează parametrii companiei suedeze de minerit LKAB, care a decis să relocheze Kiruna datorită unor depozite mari de fier care se află sub centrul orașului. Exploziile, care sunt folosite pentru extragerea prețiosului magnetit în subteran, sunt declanșate după miezul nopții și fac orașul să tremure – de unde titlul seriei.

Deși migrația prezentă marchează o cotitură tragică pentru oamenii care trăiesc și lucrează în Kiruna, intenția Katrinei Streicher nu este de a evalua situația sau de a se poziționa față de discursul prezent. Ca un antropolog vizual, ea compilează material pentru a descrie condiția umană într-un anumit moment de transformare socială. Cu toate acestea, cutremurul și întunericul, efemeritatea și incertitudinea sunt simptomatice pentru Kiruna și seria Night Time Tremors. Aceasta devine astfel un fel de psihogramă a instabilității orașului, un oraș amenințat cu scufundarea. Majoritatea fotografiilor par niște cadre dintr-un film, curate, de sine stătătoare, compuse și înrămate ca tablouri, dar acestea nu sunt cadre dramatice regizate – fotograful a abordat locul și momentul cu o sensibilitate specială pentru a surprinde orașul Kiruna și locuitorii săi dintr-o perspectivă asumat personală și artistică.

Artista ne face să devenim observatori ai străzilor cu trafic redus, ai caselor în care nu e aprinsă nicio lumină, care pot fi deja părăsite. Această agonie percepută este intensificată de orbitorii stâlpi stradali, a căror lumină iluminează doar zăpada, fațadele unor case goale și în mod obiectiv ironic barca cu motor, care face ca întunericul nopții să evidențieze și mai clar totul și subliniază sentimentul absenței. Singurătate și lipsă de comunicare, o tăcere palpabilă predomină cadrele stradale, portretele și naturile statice. Destinele individuale ale oamenilor din Kiruna ilustrează în mod particular interioarele caselor, conturate de indivizii care traiesc în ele. Într-una din aceste naturi statice, baiatul care plânge din pictura lui Giovanni Bragolin ne privește, devenind parte din interiorul unei case ca și cum cineva i-ar fi prevăzut viitorul. Sub imagine, un peisaj rural idilic și lângă el o oglindă, care reflectă scări care par că duc spre necunoscut. Un strat de neputință acoperă kirunianii portretizați, a căror viață in Kiruna merge înainte, trasată de oscilațiile înregistrate de geofoanele LKAB, un aparat care arată ca o relicvă dintr-un film post-apocaliptic.