Graduation Highlights 2021

Mie, Iulie 21, 2021 to Dum, August 15, 2021

Potrivit absolventei Alina Madlen Bădeanu, al cărei proiect a fost coordonat de conf. dr. Bogdan
Maximovici, „geanta reprezintă un simbol al libertății dar totodată al sacrificiului, a unei călătorii
forțate, de aceea am ales să realizez o serie de genți de diferite forme și dimensiuni. Ele pot fi genți
de voiaj mari în care intră lucrurile necesare pentru a începe o nouă viață, sau ghiozdane cu lucruri
esențiale ca cele pe care le poartă migranții care traversează marea. Bagajele migranților, mai ales a
celor care pleacă pe nepregătite și care înfruntă un voiaj incomod sunt în general mici și conțin
lucruri indispensabile, însă în același timp sunt grele din punct de vedere sentimental, metaforic
vorbind, acel migrant își pune toată viața într-un bagaj.
Lucrările sunt realizate din ceramică ceruită deoarece am vrut să evidențiez culoarea cărămizie a
argilei arse, care personal mă duce cu gândul la o casă de cărămidă sau la un acoperiș, lucruri după
care migranții în general suferă.Tema migrației este pentru mine o temă de suflet deoarece este o
realitate pe care am cunoscut-o, iar acest lucru mi-a marcat viața și alegerile. Aveam 9 ani când am
plecat din România și 21 când am remigrat, iar această expoziție, prin titlul ei, nu vorbește doar de
plecarea mea spre Italia, ci și de plecarea mea de acolo, văzută ca o eliberare de la sentimentul de
”dor de casă”.”

Potrivit lui Mihai Savin (coord. conf. dr. Simion Cristea, lect. univ. dr. Mihai Vereștiuc), „așa cum
pentru public experiența estetică este colorată de propriul bagaj cultural, în același mod, un autor-
artist este subjugat propriei memorii, singura posibilitate de a crea fiind o practică a colajului de idei,
simboluri, definiții ș.a.m.d. Mulțumită acestui concept structuralist, am început să-mi înțeleg
intențiile. Am descoperit că în procesul meu de lucru, deși într-o anumită măsură involuntar și dictat
de circumstanțe, studiul și realizarea reprezentărilor figurative au mult mai multe dimensiuni decât
consideram inițial și, poate mai important, a devenit vizibilă distanța considerabilă, spațial-
temporală, dintre mine și subiect. Am reușit, înțelegând acest lucru, să observ pentru prima dată o
parte din mediatorii (practici și abstracți) care fac posibilă practica mea de lucru.”
Proiectul „Alegorii zoomorfe” al Alexandrei Macarie (coord. prof. univ. dr. Zamfira Bârzu) „prezintă
un discurs pictural în care principalii protagoniști sunt animalele în secvențe vizuale ce au ca scop
transmiterea unor idei și concepte precum consumismul, poluarea sau înșelăciunea, fenomene pe
care le regăsim în contemporaneitate.

Artista explorează animalele, rolul și însemnătatea acestora ca subiect în artă, punând accentul pe
animale cu o puternică simbolistică în spate, precum ursul polar, emblemă împotriva consumismului,
ce a ajutat la înțelegerea faptului că trăim într-o stare de urgență reală sau vulpea, cunoscută în
toată cultura occidentală drept un înșelător abil. Astfel, animalele reprezintă aici simboluri, alegorii

ce fac trimitere la viața noastră, fiecare animal având o simbolistica ce se regăsește și în
comportamentul și psihologia umană. Tema propune o reflectare asupra existenței și a lucrurilor pe
care ar trebui să le schimbăm în societatea contemporană.”

Lucrările Luminiței Lupuca (coord. prof. dr. Cristian Neagoe) vorbesc despre „tragedia Australiei și a
incendiilor care au distrus un sfert din păduri, au destabilizat fauna prin miile de specii de animale şi
păsări dispărute în fum, dar şi habitatele umane. Există o ciclicitate a dezastrelor pe acest continent
şi chiar identitatea Australiei ca spaţiu este strâns legată de incendii dar, în contextul actual, această
lucrare ce porneşte de la estetizarea dezastrului, a naturii înghiţită de flăcări, trage un semnal de
alarmă, amintindu-ne nu de rezistenţa spiritului, ci de dezintegrarea lumii, aşa cum o cunoaştem.

Lucrările Oanei Bejinari (coord. prof. dr. Cristian Neagoe) „analizează experiența solitudinii în epoca
postmodernă, urmărind decodarea conceptului de izolare voluntară și conștientă. Într-o societate
dominată de progresul economic, tehnologic se creează falsa iluzie că suntem mereu conectați la
ceea ce se întâmplă în jurul nostru. În realitate, asistăm la o ,,deconectare” spirituală pentru a putea
fi disponibili în lumea virtuală. Sub forma unui joc de-a v-ați ascunselea, personajele se ascund după
diverse obiecte, plante, pentru a ilustra o stuație din care dorim să ieșim, să evadăm.
Jocul copilăresc ,,de-a v-ați-ascunselea” implică procese importante precum permaneța obiectelor,
care continuă să existe chiar și atunci când nu putem fi văzuți sau atinși, precum și încrederea în
relația de separare și reuniune. Am ales să ilustrez experiența solitudinii prin acest joc, însă nu prin
ochii copilului, ci prin filtrul experiențelor omului matur. Nevoia de refugiu, de singurătate
temporară exemplifică cel mai bine dorința de a ne ascunde uneori. În acest sens, spațiul joacă un rol
important, fiind un punct de reper atât pentru cel care caută, cât și pentru cel care se ascunde.”

Potrivit lui Răzvan Ciprian Cozma (coord. prof. dr. Cristian Neagoe), „Vocaţia are în ea o putere
teandrică: puterea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin
darurile pe care Dumnezeu le sădeşte în fiecare fiinţă. Darurile şi talentele noastre sau, cu un termen
ceva mai neutru, capacităţile noastre sunt chemarea cu care ne strigă Dumnezeu pe fiecare dintre
noi. Darurile sunt talanţii pe care Dumnezeu ne cere să-i înmulţim. Oamenii de vocaţie răspund
chemării divine, omul de carieră nu pare a fi conştient de strigarea divină din dreptul numelui său şi
ia lucrurile ceva mai uşor, căldicel. De aceea sunt atâtea cariere care aduc bani fără să aducă vreun
spor pentru cel în cauză, pentru familia lui, pentru neamul lui.”

Lucrările Alinei Sărăcuțu, (coord. prof. dr. Cristian Neagoe), „ propun o scurtă reflectare asupra ideii
de frumusețe, ca o interfață între noi înșine și societate, între ceea ce suntem noi și imaginea noastră
prin filtrul societății. În momentul în care realizăm că propia fizionomie „nu corespunde” anumitor
„criterii”, atunci se produce trauma interioară.
Prin Rejected am vrut să ilustrez experiențele dureroase ale celor care poartă un anumit stigmat
fizic. Cu toate că personajul este ilustrat cu ochii închiși, pentru a se proteja de reacțiile dure celor
din jur. Totuși chipul reflectă dârjenia cu care zi de zi înfruntă respingeri și dispreț. A doua lucrare,
Botched, se află în punctul diametral opus și se referă la efectul presiunii sociale asupra percepției de
sine. Acest efect este măsura extremă: modificarea facială, dar și corporală care, de multe ori este în
conflict cu natura umană, dar și cu latura psihologică a individului. În căutarea imaginii perfecte, a
încrederii, a stimei de sine, unele persoane, în special de gen feminin, își sacrifică trupul pe masa
chirurgiei estetice, indiferent de costuri și riscuri.”