Desemnat drept „operațiune militară specială” de către Federația Rusă, conflictul sângeros din Ucraina a debutat pe 24 februarie 2022 printr-o invazie a forțelor armate rusești. Cu toate acestea, premisele unui conflict mai larg între Rusia și Ucraina existau deja încă din anul 2014, când guvernul ucrainian de la acea vreme controlat de președintele filo-rus Viktor Ianukovici a fost răsturnat în urma unei revolte populare cunoscute sub numele de revoluția Euromaidan. Euromaidanul a semnalat ieșirea din sfera de influență a Rusiei și apropierea de valorile occidentale, însă a generat, de asemenea, un răspuns armat din partea Rusiei. Aceasta a ocupat, în cele din urmă Crimeea și a solicitat controlul asupra regiunilor industriale de Sud-Est a Ucrainei, îndeosebi Donețk și Lugansk, în care populația era, la acea vreme, apropiată de valorile rusești. Eliberarea acestor regiuni separatiste a fost, de altfel, și pretextul invadării Ucrainei în anul 2022, care a generat o criză extinsă astăzi la nivel global.

La un an de la începutul războiului din Ucraina, Ciprian Tokar, artist născut în comunitatea românească din regiunea ucrainiană Cernăuți, dezvoltă o cercetare artistică cuprinsă în proiectul său doctoral focalizându-se asupra relației dintre interpretările divergente ale faptelor istorice și politicile memoriei colective care însoțesc circulația imaginilor atât în mass-media cât și în mediile sociale. Ea se opune, astfel, poziției autoritare asumată de pictura istorică modernă, dezvăluind jocul atent orchestrat dintre subiectivitatea interpretului și constrângerile ideologice ale discursului artistic.

Procesul său de cercetare poate fi încadrat în siajul jurnalismului experimental definit de teoreticianul Alfredo Cramerotti drept o manieră de examinare critică a mijloacelor estetice proprii jurnalismului utilizate pentru a susține pretenția de obiectivitate a relatării sau de veridicitate a documentelor. Cercetarea artistică de acest gen poate contribui astfel la subminarea fenomenului ”fake news” prin solicitarea unei atenții sporite cu privire la perspectivele multiple din care poate fi lecturat și mediat un fapt istoric.

Una dintre convingerile fundamentale ale acestei investigații este aceea că, în condițiile democratizării accesului la tehnologiile de înregistrare și comunicare a imaginii, pictura a devenit un mediu artistic expandat, aflat într-o relație indisolubilă cu celelalte medii care produc și transmit imagini, precum fotografia și imaginea în mișcare – cu alte cuvinte, o pictură ”în rețea” sau ”pictură 2.0”, potrivit lui David Joselit.

În consecință, Ciprian Tokar descompune în fragmente imagini fotografice ale revoluției Euromaidan vehiculate pe diverse canale mediatice și le transpune în noi compoziții picturale, creând asocieri și juxtapuneri inedite între fragmente aparținând unor surse multiple de comunicare. În unele dintre acestea, imaginea fotografică este manipulată asemeni unei alegorii istorice. În altele, ea conjugă multiple temporalități și utilizează filtrul subiectiv al memoriei personale pentru a examina construcția memoriei colective, expunând incertitudinea care continuă să planeze asupra viitorului unui proces istoric încă neîncheiat. Instalația picturală rezultată propune, astfel, un laborator de reflecție colectivă asupra proceselor de uitare și rememorare, de camuflare involuntară și de resemnificare forțată care însoțesc la tot pasul tentativele de a capta într-o imagine limpede complexitatea acestei crize.