Cea mai recentă serie de lucrări semnată de Lucian Brumă – parte a unei cercetări mai ample inclusă în teza de doctorat susținută anul trecut la Universitatea Națională de Arte din București – problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent: cel care privește nu e doar spectatorul, ci el însuși este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepții atent orchestrate din culise de artist.

Expoziția Spune-mi ce vezi: metacolecții este o mise-en-abîme a unor teme pe care postmodernitatea le-a supralicitat și fără de care astăzi arta modernă și contemporană nu și-ar putea legitima identitatea: autoreferențialitatea, discursul despre imagine, reflecția asupra mecanismelor picturii. Iar fragmentul este cheia de acces care face posibilă instalația acestui puzzle de imagini – numite sugestiv metacolecții – pe care artistul le așază, bi- și tridimensional, sub ochii spectatorului.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, ceea ce face, în ultimă instanță, ca delimitarea între artă și viață să devină una fragilă, evanescentă – iar de aici încolo încep interferențele între imaginile în straturi create de artist și realitatea spațiului unde ele sunt expuse. Ceea ce „se întâmplă” în expoziție este că fragmentele de imagine elaborate de artist devin vase comunicante într-o vastă rețea de semne vizuale care așteaptă să fie descifrate.

Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel. Pictura finală mai păstra, de multe ori, urme ale acestor intervenții ulterioare, iar în cazul marilor maeștri semnele încă vizibile ale primului strat erau chiar garanția autenticității lucrării respective. Într-un anumit sens, arta contemporană este ea însăși un pentimento, o acumulare de versiuni și suprapuneri care se extind mult dincolo de marginea permisă în trecut, pentru a încorpora realitatea și, odată cu ea, și pe spectator. Iar metapictura lui Lucian Brumă se desfășoară în această direcție.