Laura-Luiza Aivănesei: „Romanul grafic Fract(ură) reprezintă o mărturie profundă asupra experienței persoanelor cu dizabilități în contextul incluziunii sociale. Prin intermediul unei sucesiuni de imagini, se explorează tematici precum acceptarea de sine, lupta împotriva discriminării și nevoia de integrare într-o societate care adesea neglijează sau marginalizează aceste persoane. Prin intermediul personajelor și poveștilor lor, romanul evidențiază complexitatea parcursului unei persoane cu dizabilități, începând de la momentul impactului traumatic, în cazul Mirelei, și continuând cu etapele de reabilitare, adaptare și redescoperire a identității proprii. În fiecare capitol, se aduce în prim-plan momente cheie, ilustrând atât obstacolele cu care se confruntă personajele, cât și reziliența și forța lor interioară de a depăși aceste dificultăți.”

Dan Cebotari: „În lucrarea Play the game am ales să explorez conceptul de deformare a obiectelor și impactul acesteia asupra percepției noastre. Subiectul studiului este procesul de alterare ludică a funcției obiectului comun în sculptură. Am ales ca obiect de studiu bilele de biliard, obiecte obișnuite și familiare, pe care le-am supradimensionat și deformat. Am căutat să aduc în atenția noastră faptul că perfecțiunea promovată în societate prin intermediul rețelelor sociale ne îndepărtează de diversitatea și complexitatea realității. Prin deformarea bilelor de biliard, am adus în prim-plan fragilitatea și variabilitatea obiectelor, îndemnându-ne să ne punem la îndoială convingerile și judecățile noastre obișnuite. Această lucrare este despre posibilități și imposibilități în același timp. Ne invită să jucăm jocul propus, dar ne confruntă și cu limitele impuse de forma și dimensiunea bilei de biliard deformate. Este un apel la observarea lumii dintr-un unghi diferit, în care putem descoperi libertatea și frumusețea în nesiguranța și imperfecțiunea oferite de peisajul prezentat. Mai mult decât atât, acest proiect ne provoacă să reflectăm asupra perfecțiunii artificiale și a obsesiei noastre pentru idealuri ireale. Deformarea bilelor de biliard ne aduce în prim-plan această diversitate și ne invită să reconsiderăm valorile noastre cotidiene.”

Elena Chirilă: „Instalația „Medii contaminate” este compusă dintr-un paletar ceramic din porțelan și un scurt film observațional-documentar realizat într-o vizită de cercetare la fosta exploatare minieră de caolin de la Harghita-Băi. Prin intermediul imaginilor video artista încearcă să reproducă sentimentul dezorientat și amețitor resimțit la privirea peisajului, modificat complet de cantitatea uriașă de steril deversat în natură.
Astfel, lucrarea interferează cu raportul tradițional dintre artă și privitor, având o componentă în plus care prezintă modul în care resursele necesare creării lucrării au fost obținute. Autoarea reacționează cu sensibilitate față de mediul înconjurător și e interesată de conștientizarea crizei de mediu, încercând să creeze o tensiune între frumusețea porțelanului și inevitabilitatea distrugerii cauzate.”

Andrei Gavrilița: „Proiectul „Risipit” este o analiză și o explorare artistică asupra materialelor publicitare vizuale. Acest lucru este realizat prin interpretarea artistică a cataloagelor promoționale ale hipermarketurilor din România, folosind scanerul fotografic de tip flatbed ca instrumentul pentru fotografierea subiectelor. Lucrările tind să deconstruiască aceste materiale, să le schimbe contextul și modul în care acestea se prezintă și sunt privite. Practic, cataloagele ajung din cutia de pe scara blocului în care sunt aruncate, pe peretele galeriei, tipărite la dimensiuni mari și la fidelitate înaltă.
Cercetarea de față are importanță critică și artistică datorită mesajului pe care îl transmite, dar și datorită metodelor neconvenționale prin care este creată imaginea fotografică. Într-o eră în care mediul înconjurător este atât de fragil, iar cel virtual propune posibilități nelimitate pentru companii de a se promova, revistele comerciale și-au pierdut din utilitate. Aceste obiecte sunt atât de comune și atât de ignorate, încât e ușor să uităm ce impact au ele asupra mediului. Produse la o scară de cinci milioane de exemplare pe săptămână, acestea reprezintă o risipă enormă de hârtie, energie, muncă și numeroase alte resurse care intră în producția și distribuirea lor.”

Alexandra Macarie: „Proiectul artistic „Între Utopie și Realitate” explorează o temă cu caracter ecologic în care principalele subiecte sunt regnul zoomorf și regnul vegetal îmbinate într-un discurs pictural captivant. Artista transmite idei și concepte legate de problemele contemporane cu care ne confruntăm din punct de vedere ecologic precum poluarea, consumerismul și defrișarea, evidențiind distanța tot mai mare dintre ființa umană și mediul natural.
Printre principalii protagoniști ai acestor secvențe vizuale se regăsesc animale cu puternice conotații simbolice precum căprioara, un simbol al agilității și intuiției sau castorul, un simbol al abundenței, prosperității și securității. Titlul proiectului indică aspirația către o realitate ideală la care omul poate participa activ prin acțiuni clare și totodată, indică acest caracter dual al lumii în care trăim, unde se regăsesc constant forțe antagonice. Lucrările au ca scop ridicarea nivelului de conștientizare asupra acestor probleme și încurajarea unor acțiuni sustenabile pentru a le combate.”

Cristina-Andreea Ostafi: „Sub forma unui film experimental performativ, proiectul She/Them propune o perspectivă actuală asupra celor patru valuri de feminism est-european regăsite în România. Un aspect care adesea lipsea din discursurile feministe a fost și încă este intersecționalitatea. Scopul lucrării este de a oferi publicului o scurtă privire și reflecție asupra experienței femeii într-o societate patriarhală.
Filmul este structurat în două părți a câte 4 fragmente fiecare. În prima parte reiterez condiția femeii din mediul rural înainte de comunism, experiența femeii în comunism, femeia casnică, începuturile conștientizării formelor de opresiune și, în final, existența stereotipurilor de gen în care femeile sunt catalogate în societatea actuală. Trimiteri către primul fragment se regăsesc în al doilea sub forma unor concluzii într-o notă pozitivă. De-a lungul proiectului, s-au delimitat influențele artistelor precum Geta Brătescu, Lia Perjovschi, Larisa Crunțeanu, Ana Kun și Ana Lupaș, care au adus în atenția publicului lucrări cu valențe feminist atât în România, cât și peste hotare.”

Felicia Ioana Roca: „Prin lucrarea „Escapism: formele creativității”, am dorit să modelez o nouă realitate unde pot regăsi puterea pentru a relua drumul spre a face lumea un loc cu puțin mai bună decât o știm. Detașare, eliberare și libertate, avem nevoie și de astfel de stări pozitive pentru că în ultimii ani, am trecut printr-o serie de evenimente care ne-au afectat atât la nivel de societate cât și individual. Am ajuns prin evadarea din cotidian să-mi creiez propria lume unde mă puteam refugia și de unde mă puteam întoarce cu o nouă energie în lumea reală, copleșitoare, dar care are nevoie de noi să o reconstruim. Această lume s-a conturat într-un grup de sculpturi ceramice, sub formele unor flori imaginare, o grădină care poate îmi amintește de acasă, de copilărie și mă liniștește.”

Cristina Simion: „Proiectul „De ce?” vorbește despre dezvoltarea copilului într-o familie disfuncțională, care poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării și bunăstării sale emoționale. Familiile disfuncționale se caracterizează printr-o lipsă de stabilitate, sprijin emoțional și disciplină consecventă. Copiii care cresc în aceste familii pot experimenta neglijare, abuz, probleme de sănătate mintală și stima de sine scăzută. Ei se luptă adesea cu formarea de relații sănătoase, gestionarea emoțiilor și stabilirea unui sentiment de identitate. În ciuda acestor provocări, mulți copii din familii disfuncționale sunt rezistenți și găsesc modalități de a-și depăși educația dificilă pentru a duce o viață de succes și împlinită.”