Este capitalismul un rezultat al selecției naturale într-o falsă teorie evoluționistă de tip darwinian aplicată istoriei sociale, menită să îi confirme legitimitatea prin naturalizare? Este revoluția definitiv compromisă, sub presiunea acumulării tot mai accentuate a capitalului în mâinile unei fracțiuni tot mai mici a populației globului? Acestea sunt doar câteva dintre posibilele interpretări ale calamburului aflat în titlul propus de Radu Carnariu pentru cel mai recent proiect artistic prezentat la Boderline Art Space. Excesul inerent comportamentului bazat pe exploatarea resurselor naturale și a populațiilor în scopul obținerii și acumulării de profit devine subiectul unei analize artistice practicate cu cinism și luciditate.

Radu Carnariu a devenit cunoscut cu precădere în mediul graficii, față de care s-a manifestat în ultimul deceniu în mod constant cu distanță critică, injectând ludic potențialul destabilizator al ironiei și deriziunii. Lucrările sale, construite de obicei prin reconversia vizuală de tip memetic a unor elemente vizuale contrastive, încorporează referințe conceptuale complexe într-o rețea de sugestii reciproce. Expoziția deschisă la Boderline Art Space oferă prilejul întâlnirii cu o fațetă mai puțin cunoscută a artistului, cea de artist obiectual. Obiectele concepute pentru această expoziție transpun în imagini tangibile ipocrizia și contradicțiile inerente discursului ecologic disociat de ecosistemul mai amplu de tip necrocapitalist, asociat la scară planetară cu ecocidul, cu politicile economice extractive și cu colonialismul.

Conceptul de necropolitică, introdus în teoria critică și filosofia politică de Achille Mbembe, desemnează guvernarea populațiilor prin exploatarea morții într-o logică a capitalismului extrem. O variantă a necropolicii include extincția populației prin exploatarea necrotică a resurselor naturale – motiv pentru care Justin Mc. Brian a termenul de necrocen pentru a descrie epoca noastră geologică, marcată de o catastrofă planetară. Astfel, necrocapitalismul nu doar că generează schimbarea climatică, ci și prosperă prin reproducerea comportamentului exploatativ.

Lucrările prezentate în expoziție, de cele mai multe ori explicite ca mesaj prin simpla deturnare a unor simboluri vizuale, sunt potentate prin referințe la elemente extrase din limbajul statisticilor geografice și economice care privesc raportul dintre elementele vitale necesare supraviețuirii pe pământ și inegalitățile structurale produse de acumularea excesivă a capitalului global în mâinile celor puțin.

Statisticile utilizate arată, de pildă, că 0,01% din populația pământului care dețin mai bine de 10 % din totalul averii, iar averea cumulate a 26 de miliardari echivalează cu 50 % din averea celor mai săraci oameni ai planetei. La rândul său, retorica electrificării susținută îndeosebi de Uniunea Europeană trece sub tăcere dependența unor țări bogate precum Germania de o economie extractivă bazată pe gaze naturale și petrol.