Trei jurnaliști ținuți ostatici în Irak de oameni mascați. O fetiță subnutrită din Sudanul devastat de foamete, luptându-se să rămână în viață sub ochii pofticioși ai unui vultur. Un tânăr cu un pistol, cu degetul de la cealaltă mână îndreptat acuzator spre cer. Ce face ca o imagine să dureze? Să fie calitatea estetică sau mesajul peren cel care o înscrie în imaginarul colectiv? Și unde rămâne ea? Există cu adevărat memoria colectivă?

Cătălin Rulea explorează aceste întrebări într-o serie de desene, un triptic și o instalație, invitând privitorul să-și amintească și să-și reconsidere poziția vizavi de subiect, în timp ce are în față imaginile considerate iconice.

În era Snapchat, Instagram și social media, există imagini care devin mai semnificative și demne de ținut minte decât altele? Astăzi, suportul material al imaginilor este absent, dar dispariția sa marchează, de fapt, omniprezența imaginilor în imaginarul nostru care este alimentat constant de pixelii ecranelor ubicue.

Artistul invită privitorul să exploreze memoria individuală și colectivă și să decidă dacă imaginile selectate și recreate artistic sunt prezente în imaginarul colectiv. Cu alte cuvinte, suntem rugați să evaluăm relația dintre memorie și imaginar: în timp ce memoria stochează pasiv orice, imaginarul selectează acele fragmente care sunt semnificative individual și colectiv pentru a fi un icon cultural activ. Aceasta ridică întrebarea: cine alege?

Cei mai mulți dintre noi am întâlnit imaginile prin intermediul ecranelor. Recrearea imaginilor pixelate în trei medii diferite, solidificarea icon-ilor imateriali adaugă un alt strat de semnificații.