În seriile de picturi selectate pentru această expoziție, artistul construiește spații poetice pe cât de reale, pe atât de imaginare, saturate de o frumusețe aproape mistică, încărcate emoțional de memoria purității infinitelor păduri transilvănene.

Peisajele monumentale ale lui Ioan Sbârciu, nici figurative, nici complet abstracte, exprimă o gamă largă de tematici actuale, de la precaritatea existențială, la schimbările climatice, exploatarea agresivă a resurselor naturale și urgența redefinirii relației noastre, atât cu natura înconjurătoare cât mai ales cu propria noastră natură umană. Artistul învăluie cu măiestrie aceste teme esențiale într-un limbaj pictural fin și complex, organizat în câmpuri de culoare ce reverberează momente de iluminare poetică, stări de grație sau clipe de melancolie.

O licărire de speranță este recreată pe pânză prin ritualuri picturale gestuale ce invocă natura mântuitoare a artei și puterea infinită a naturii de a reînvia mereu în forme noi.

Într-o abordare ce combină materialismul cu expresionismul cromatic de sorginte neo-romantică, artistul creează lucrări care devin topografii fizice de sine stătătoare, adevărate peisaje tactile, unde culoarea se îmbină cu materia și unde pământul, praful sau cenușa funcționează nu numai ca elemente de contrapunct armonic dar mai ales ca un fin catalizator simbolic al întregii compoziții picturale.

Prin această admirabilă capacitate de a orchestra pictura ca un câmp infinit de forțe și energii artistice, într-o abundență cromatică ce se organizează armonic pe suprafețele uriașe ale pânzelor, Ioan Sbârciu și-a croit un drum singular în istoria picturii românești.

De mare anvergură și consistență, opera sa este cu adevărat vizionară, fiind completată de misiunea pe care și-a asumat-o pe parcursul întregii sale vieți, de pedagog inovator și îndrumător al celei mai reputate școli de artă din România.

Ioan Sbârciu (născut în 1948, Feldru, Bistrița-Năsăud) locuiește și lucrează în Cluj-Napoca, România. A absolvit secția de Pictură a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” în 1973 și începând cu 1990 a activat succesiv în calitate de șef al Departamentului de Pictură, decan, rector și președinte al Senatului Universității de Artă și Design Cluj. Este doctor în arte vizuale din anul 2005 și a fost profesorul tuturor artiștilor asociați cu fenomenul Școala de la Cluj, de la Adrian Ghenie la Victor Man, Marius Bercea, Mircea Suciu, Șerban Savu și mulți alții.