Lucrările mele încadrează experiențe feminine de culoare într-un context sud-african, mai precis cel al comentariilor socio-politice și feministe. Folosesc peisajul ca metaforă, deoarece rămâne un document vizual al experiențelor umane. Este un spațiu al cartografierii, al proprietății, al semnelor și cicatricilor. Peisajul este un loc al și pentru informații pe care le culeg în lucrările mele.

Am selectat obiecte specifice în tablourile mele (mașină de cusut, mănuși, perie ruptă, umeraș de haine și fier de călcat) care sugerează mai mult decât viața casnică. Fiecare dintre aceste obiecte își poartă propria greutate contextuală și impactul atât individual, cât și colectiv, asupra femeilor. Picturile sunt intenționat „plate”, cerul devine un zid și linia orizontului, o limitare pentru toate femeile, un semn al unei granițe. Lucrările nu sunt agresive ca abordare, ci sensurile stratificate ale obiectelor din lucrări sunt cele care determină conversații despre furie, abuz și cicatrici, printre alte experiențe și amintiri pe care le poartă femeile. Obiectele mele sunt sculptate în lemn și celebrează forma feminină, dar continuă experiențele femeii redusă la tăcere. Lucrările vorbesc despre problemele funciare actuale ca un reziduu al legislației privind apartheidul, violență domestică, experiențe ale fricii, vulnerabilității și abuzului.

Peisajul a fost întotdeauna un obiect de proprietate și statut. Lucrările mele reprezintă tactilitatea vieții și expresiile experiențelor și amintirilor. Lucrările sunt menite să crească o conștientizare critică a prejudecăților și marginalizării care deseori rămân invizibile. Ele sunt relatări inconștiente și conștiente ale narațiunilor, narațiuni care sunt adesea întrerupte. Tocmai din acest motiv îmi continui narațiunea.