Proiectele instalaționale ale lui Bartha József lucrează cu obiecte încărcate simbolic într-un univers poetic. Această lume se construiește printr-o logică de tipul viselor: obiectele se întâlnesc în viziuni stranii, însă aceste viziuni ne lovesc în stomac prin aluziile lor cu caracter politic și printr-o maturitate a tratării conotațiilor complexe. Instalațiile În căutarea Paradisului și Paradisul pierdut sunt manifestări obiectuale a imaginarului colectiv al prezentului, fragmentat și reansamblat după modele noi, nerecunoscute încă…

Nostalgia este un element recurent, fie dacă apare în vazele de sticlă colorată, realizate artizanal, fie dacă ne surprinde în pezența brazilor tăiați. Se pare că și spațiul capătă caracterul viselor: suntem închiși înăuntru și afară în același timp. Iar printre multiplele și complexele dinamici ale puterii atârnă agățate oasele idealurilor – ale unor ființe create cu grijă, prin vibrațiile spiritului și manopera minții.

Deși elementele de fier și sârma ghimpată sunt foarte reale, structura pe care o creează este cumva bidimensională, ca o mâzgăleală, pe lângă prezența solidă a pinilor, care umplu spațiul fizic și, în același timp, deschid spațiu mental. Același lucru este valabil și pentru forma săgeților în portocale.

Seturile de intenție umană și violență umană se suprapun aproape complet, iar acest lucru este expus la nivelul societății: amenințarea dictaturii și prezența constantă a represiunii modelează lumea tematică a întregii expoziții: în lucrările lui Bartha vedem realități înăbușite, blocate, segregate, epuizate și deconectate în coerența lor.

Nostalgia obiectelor, semnele proceselor descompunerii și prezența firească a elementelor organice conferă spațiilor o estetică specifică ce este familiară, aproape intimă pentru privitor – dar ceea ce rupe „vraja” ei este ordinea strictă și clară prezentă în compoziții sub multe forme. Noțiunea de dictatură, menționată verbal și sugerată de unele recuzite, este astfel prezentă și în poziționarea și sistemul obiectelor. Fiecare instalație împachetează o analiză particulară a condiției umane (societale) într-o viziune compactă din punct de vedere mental și profund afectivă.