Leonard Alecu și-a dedicat ultimii 12 ani urmăririi meticuloase și perseverente a unui unic subiect – Nordul. E un împătimit al peisajului total opus aceluia mioritic, verde, etern, pe care îl avem în minte atunci când ne referim la noțiunea de piesaj. Pentru Alecu, peisajul ideal este abstract, alb-negru, aproape gol, fără culoare și fără pitoresc evident. Este peisajul formelor temporare de relief create de stările de agregare ale apei, de la lichid la abur, ceață, zăpadă și gheață. Nu există oameni, figuri sau ființe în fotografiile sale.

Oaspete frecvent la limita Cercului Polar, în Groenlanda și în Islanda, în 2014, 2015, 2016, 2018, 2019, 2022, 2023, Leonard Alecu nu are nimic din acei exploratori care vor să atingă și să depășească performanțele fizice umane. Nu are nimic sportiv. Nu atracția Polului e cea care îl aduce în Nord, ca pe exploratori, ci atracția albului și golului, căci Nordul este un caz-limită, exemplar, de alb-negru dat natural. Continuator al școlii lui Edward Weston, Leonard Alecu vede în alb-negru pentru a vedea mai bine, mai profund – peisajul, lumea, viața, măreția, dispariția. Ceea ce vizează el nu are de a face cu rezistența materială a omenescului, ci cu rezistența omenescului la imaterialitate. Demersul său e spiritual.

NORD 04 la Borderline Art Space din Iași prezintă o selecție de fotografii iconice de dimensiuni foarte mari, imprimate de Leonard Alecu, cu aparatură și procedee dezvoltate de el, pe hârtie specială Hahnemühle. Fotografiile provin din expedițiile sale în Islanda și Groenlanda: ghețari imenși sau lacuri glaciare, cascade înghețate, oceanul crud pe care plutesc aisberguri tot mai micșorate sub ochiul atent, compătimitor dar necruțător al fotografului, evaporări năucitoare, scurgeri amăgitoare, ghețuri eterne sau foarte proaspete, sub care mijește apa, transparentă ca o oglindă. O lume rece, într-o mișcare adesea somptuoasă, dar frecvent fatală. Riscul și primejdia stau mereu agățate de obiectivul foto dar și de ochiul spectatorului – și asta pentru că Leonard Alecu nu a utilizat niciodată drona pentru a se apropia în deplină siguranță de blocurile enorme de gheață care se pot prăbuși în orice clipă și pot înghiți cu ele observatorul imprecaut, avid de alb și de vid, care înaintează cu orice risc spre faptul aproape insesizabil al dispariției și așteaptă zile în șir cu voluminoasa și dificila cameră de format mare (8×20 inch), pentru a surprinde pe peliculă acel unic moment în care alcătuirea de forme de relief temporare relevă idealitatea atemporală a unor enunțuri despre lume, despre perfecțiune și infinit, despre viață și anihilare, despre omenesc și divin.