ANIMA OVERDRIIIIIVE
Stefan Panhas, Andrea Winkler
Curator: Cristian Nae
STATEMENT
Potrivit filosofului german Byung-Chul Han, „societatea secolului 21 nu mai este o societate disciplinară, ci o societate a realizării și meritocrației [Leistungsgesellschaft]”. De asemenea, locuitorii săi nu mai sunt „subiecți disciplinați”, ci „subiecți împliniți”. Semnalând trecerea de la subiectivizarea prin internalizarea rigorilor sociale și a interdicțiilor, identificată de Michel Foucault în modernitatea industrială, la productivitatea cognitiv-somatic-afectivă specifică organizării sociale post-industriale, în care „impulsul de a maximiza producția populează inconștientul social”, Byung-Chul Han identifică sindromul de burnout drept principalul efect al pishopoliticii capitaliste.
Într-un posibil dialog cu aceste idei, expoziția Anima Overdriiiiive, concepută de artiștii germani Stefan Panhans și Andrea Winkler, explorează intersecția dintre imperativul auto-realizării și eficacității productive specific unei societăți a epuizării emoționale, cognitive și fizice, pe de o parte, și tacticile micro-politice prin intermediul cărora arta poate genera contra-discursuri, pe de altă parte.
Lucrările video produse de Stefan Panhans și Andrea Winkler urmăresc subvertirea formelor muzicale mainstream și a codurilor de vizualizare specifice formelor predominante de entertainment. În discursurile și narațiunile vizuale fragmentare conținute de aceste lucrări, anxietatea, gesturile compulsive, disonanțele cognitive precum și sindromul de burnout generate de acceleraționismul integrat modului de viață capitalist sunt înțelese nu doar ca simptome specifice subiectivității contemporane post-industriale, ci și ca modalități de cunoaștere experiențială. Acestea sunt capabile să genereze prin deturnare, imitație critică și scurt-circuitare micro-procese de rezistență anarhică.
Caracterizate de repetiția unor procese de subiectivizare automatizate și artificiale, personajele construite de cei doi artiști refuză să fie determinate doar de imperativul eficientizării activităților pe care trebuie să le îndeplinească. Deseori, acestea sunt descompuse în acțiuni lipsite de utilitate imediată, care bulversează expectanțele de raționalitate a interacțiunilor sociale puse în scenă, asemenea unor NPC-uri din universul jocurilor video aflate în așteptarea unor task-uri pe care le performează fără a le înțelege și fără a se atașa afectiv de acestea.
Lucrarea video Defender, caracterizată de artiști drept un „anti-muzical post-industrial”, construiește o narațiune care acumulează stereotipuri comportamentale și fragmente discursive incomplet internalizate, extrase din retorica motivațională și de auto-dezvoltare a culturii corporatiste, advertising-ului și retoricii mesianice specifice pseudo-religiozității – false resurse salvatoare. Situat într-o parcare subterană, trialogul inițiat între personajele feminine implicate într-o situație pe care nu o înțeleg pe deplin însoțește o coregrafie în care excesul de energie consumată prin intermediul unor exerciții aerobice expune anxietatea (post)pandemică, tradusă prin hiper-individualism, imperativul auto-realizării și (auto)consum excesiv. Consecința ultimă a acestor tehnologii somatice și afective de subiectivizare o constituie epuizarea resurselor la nivel planetar, simbolizată de prezența impozantă a SUV-ului ca element scenografic principal.
Cealaltă lucrare video, intitulată sugestiv Anima Overdrive, evocă imaginarul underground al rap-ului ca gen muzical non-mainstream comercial asociat grupurilor sociale minoritare, incluzând în sens extins estetica queer și feministă. De această dată, discursul sacadat și revoltat al personajului feminin, îmbrăcată într-un echipament sportiv de fotbal american ce exemplifică imaginarul eroismului masculin, expune „sunetul epuizării rebele într-o lume tot mai dominată de algoritmi AI aflați în serviciul unui turbo-capitalism accelerat de tip platformă, unde totul, fără excepție, amenință să devină o marfă, iar noi toți furnizori fără încetare”.