„Fixație orală” pornește de la fascinația gurii și felul în care aceasta poate lua diferite expresii și forme particulare. Acest concept face parte din teoria psihosexuală a lui Freud, care sugerează că dezvoltarea umană implică trecerea prin diferite etape în care anumite zone ale corpului sunt surse principale de plăcere. Unul dintre cei mai cunoscuți artiști obsedați de gură ca parte anatomică a fost Willem de Kooning, care o plasa ca punct focal al picturilor sale.

În cazul lucrărilor lui Leonardo Silaghi, acesta se folosește de simplificare, reducere la esențial, pentru a reda gura în diferite ipostaze, de la aspectul unei flori sau unui nor până la ambiguizarea sa. Astfel, privitorul se găsește în fața unei reprezentări abstracte, pe care este invitat să o decodeze. În practica sa, Leonardo Silaghi folosește ideile drept un punct de pornire pentru forma finală a lucrărilor, fără a le evidenția. De cele mai multe ori, ideea inițială se diluează până la dispariție. Artistul încearcă să epuizeze toate variațiile unei idei înainte de a începe o nouă lucrare, pentru a observa procesul transformativ și noile concluzii care rezultă din acesta.

Într-o primă fază, artistul a abordat teme și estetici de tip industrial sau tehnic, urmând apoi o perioadă de tranziție către o mai mare libertate de exprimare. În cercetările sale a fost fascinat de simplificare, un principiu cardinal în practica sa, fapt care a diluat bariera dintre subiect și redarea sa tehnică. Prin folosirea aceluiași principiu, paleta utilizată de Silaghi în lucrările expuse la Iași, parte dintr-un ciclu început în 2018, are la bază nuanțe de gri, culoarea fiind mai mult o distragere de la formal decât un ajutor în înțelegerea subiectului.

Imaginile mai complexe sunt reduse la câteva forme geometrice de bază și observarea semnificațiilor și modurilor în care acestea pot fi interpretate, prin crearea unui contrast între tensiune și calm care să genereze echilibru compozițional. În picturalitate, el jonglează cu diverse elemente menite să fie evidente pentru public, griul reprezentând o modalitate de control pentru redarea sensului dorit. Toate aceste elemente țin de interesul artistului de a menține intenția sa inițială, fără a lăsa lucrurile să se întâmple în mod aleatoriu.