Hainele ne vorbesc prin canale diferite despre practici sociale complexe, despre identităţi individuale şi colective, despre moduri de înţelegere diferită a aceluiaşi semn (în sensul în care fiecare element al unei haine cât şi haina în întregime constituie semne) şi, în consecinţă, despre baza ideologică a celui care poartă o haină, dar şi a celui care descifrează, în cheie proprie, acel port. Astfel, hainele, ca orice alt fel de semn, pot să contribuie la înţelegere reciprocă sau la neînţelegeri fundamentale justificate doar de forma interpretării şi nu neapărat de intenţia purtătorului. De exemplu, nu orice femeie care poartă un batic musulman este militantă islamistă, însă, pentru un “cititor” apriori anti-musulman şi puţin informat, ea poate deveni asta în timpul “actului citirii”. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu orice alt tip de haine sau semne, iar de aceea Googleia este un bun punct de plecare într-o meditaţie vizuală pe această temă.” (Alexandru Bălășescu, antropolog) „Proiectul “Prêt-à-lutter” şi-a dorit de la început să pună mai mult întrebări decât să aducă răspunsuri. Arta mi s-a părut mereu mai interesantă atunci când lăsa variante de răspuns şi
posibilităţi de interpretare. Un film care are un final categoric, previzibil, oricât de bine făcut ar fi fost, întotdeauna mi-a lăsat un gol deprimant. Demersul a pornit de la o observaţie destul de simplă: în timp ce trăim o globalizare de facto, prin avansarea tehnologică, a comunicării şi posibilităţilor de deplasare, conceptul de popor şi naţiune rămâne încă puternic sau poate, dimpotrivă, se agaţă cu disperare de ultima geamandură pentru a supravieţui.

Există viaţă după naţiune? Globalizarea va duce la o comunitate globală (un popor al Terrei, ca să-l denumim poetic) sau, din contră, va duce la mici comunităţi, descriind un proces care în fizică şi astronomie este definit de Big Bang, un proces al expansiunii şi coagulării repetitive? “Imagine all the people” spune cântecul. Ne putem imagina? Vor supravieţui tradiţiile? Este rău sau este bine că aderăm la nişte valori europene şi mai apoi globale? Cât de deschişi trebuie să fim cultural? Cât de importantă este identitatea? Care identitate este mai importantă? Ne definesc cultura, statutul financiar, educaţia, familia, convingerile politice, astfel încât să generăm comunităţi în cadrul naţiunii sau transcendem naţiunea prin felul în care ne identificăm?