Lera Kelemen adresează problematici ecologice, investigând relația co-determinantă dintre sine și mediul înconjurător. Expoziția Pielea vegetală / Crevasă este o continuare a instalației omonime Green Skin / Affective Interstice, reunind multiple suprafețe – precum: marmură, sol, piele și țesuturi – integrate compozițional, în vederea cartografierii un spațiu liminal al interacțiunii dintre individ și mediu înconjurător. Suprafețele sunt analizate ca zone de mediere și proiecție, în care contactul reciproc dintre entități este spațializat. În ciuda aparenței sale vizuale, această structurare a straturilor transcende reprezentarea prin stabilirea unei relații între suprafață și textură. Imaginea trasează un spațiu senzorial, un câmp de straturi juxtapuse care conține coordonatele sale spațiale și temporale. Extracțiile de țesuturi și sedimente, precum și suprapunerile de tencuială sau beton, oferă rezonanță diversității elementelor texturale găsite în mediu înconjurător. Suprafața piele/ecran se regăsește în țesătura texturii. Fiecare obiect structural conține propria sa istorie încorporată în țesătură, care se constituie, de asemenea, și în intervalul care se creează între obiecte. Dispunerea de elementele creează un plan de etaj.

Inserțiile arhitecturale, privite de sus, creează un aspect labirintic al interacțiunii dintre suprafețe, evidențiind relația dintre textură și arhitectură: abstractizarea unei clădiri prin împărțirea acesteia în două elemente: suprafață și plan. Suprafața învelește masa, sarcina arhitectului fiind aceea de a vitaliza suprafețele care îmbracă aceste mase (Corbusier). Suprafața este materialul care oferă identitate acestei mase, citând statementul lucrării video „textura este identitate” și făcând aluzie la elemente arhitecturale care devin fațete ale mediului construit.