Pornind de la informațiile furnizate de The Meteoritical Society, care identifică 11 căderi de meteoriți pe teritoriul României – începând cu anul 1852, până în 2008 – proiectul fotografic Săgeată, floare, foc al lui Lucian Bran propune o localizare ficțională a acestui fenomen astronomic: geografia teritorială devine hibridă, permeată de mărturii, istorii, sau imagini care transgresează logica predictibilului înspre cea a poeticului. Titlul proiectului său fotografic este un vers din poemul lui Lucian Blaga, Cerească atingere (1933).

Dacă în mod tradițional hărțile, coordonatele și sistemele de referință indexează teritorii pentru a fi supuse sistemului de cunoaștere, pentru a fi circumscrise unui spațiu controlabil, în proiectul lui Lucian Bran cartografierea meteoriților este nomadică, fiind mai degrabă măsura unei “localizări sociale” extinse, în care ficțiunea joacă un rol central. Coordonatele spațiale sunt hibridizate, extinzând-se înspre un teritoriu social și vizual fluctuant. Noțiunea de “producere a spațiului” care stă la baza teoriilor geografice – spațiul nu este inert, ci este produs în mod activ prin activități umane, în aceeași măsură în care activitățile umane sunt produse de materialitatea spațiului – determină o interpretare oblică a geografiei.

Lucian Bran reintroduce materialitatea meteoriților în ficționalitate: o geografie experimentală este astfel generată, explorând imaginarul generat de geografia verticală a căderii meteoriților, precum și contextul ficțional care contribuie la “producerea spațiului” în câmpul vizual.