Memoria şi nostalgia au devenit spaţii emoţionale invadate de audienţa care caută sensul prezentului atât de contestat şi controversat. Totuşi, opera lui Beauchamp nu este sufocată de idea de a analiza conflictul având o consideraţie nostalgică pentru trecut, ci mai degrabă cred că aceste reprezentări stratificate multimedia sunt înrădăcinate în prezent. Există o spontaneitate a stratificării lucrurilor complexe şi a aluziilor răutăcioase privind alianţele politice care se schimbă în spaţii naţionale şi globale – care sunt foarte diferite de aspiraţiile deterministice ale idealului marxist cândva privit ca o utopie în timpul anilor marcaţi de Apartheid.

Termeni precum „post-rasă”, „post-negru”, „post-Apartheid” sunt doar câteva dintre cuvintele pe care le-am folosit pentru a defini opera timpurie a lui Beauchamp; în expoziţia sa intitulată “Paradyse of the Damned” (Paradisul damnaților), aceste sintagme par să rezoneze mai puternic – o altă complicaţie inteligentă a unei scrieri politice provocatoare a culturii contemporane atât de răspândite, a post-democraţiei şi a liberalismului neocolonial. Artistul Beauchamp este designer multimedia, regizor artistic şi ilustrator, precum şi un practician creativ împlinit din domeniul vizual şi cultural în plină expansiune. El se luptă existenţial cu toate contradicţiile fără precedent privind rescrierea realităţilor culturale şi politice atât de răspândite în filmul blockbuster Black Panther, realităţile construite ale ideologiei legate de rasa neagră, de stereotipii privind genul şi ierarhizarea darwinistă a raselor, în lucrarea sa numită Borders.

Profilul său este oarecum tipic pentru generația mai tânără de artiști sud-africani educați – care nu au fost aculturați în indiferență atunci când reflectau asupra politicii tensionate din țară sau asupra manifestărilor neoliberale ale unei mici burghezii negre în creștere. El rămâne hotărât în dorința sa autoimpusă de a răspunde dezbaterii politice contemporane, discursului și schimbării regimului. În timp ce lucrările sale par să condenseze contestația și neîncrederea, în 2018 – un timp al întârzierilor în practicile continue care susțin o ierarhie de rase și idei legate de privilegiu și drept, prin iconografiile sale stridente și prin utilizarea provocatoare a mediului și tehnicii, el este consecvent în comentariile și satirele sale politice nonconformiste și nelimitate.

Deşi ne aflăm într-o nouă dispensă politică, Beauchamp contestă valorile ideologice dominante ale analizei sale. Din punct de vedere istoric, discursul politic privind genurile, rasele, etniile şi istoriile sunt integrate adânc în peisajul politic. Deşi noile abordări ale scrierii istoriei sunt direcţionate către omisiunile sau istorisirile neglijate din istoriografia colonialistă, deschizând căi către dezbaterea critică privind ideologiile dominante, sistemele de putere şi cunoaştere, noile abordări ale istoriei ar trebui să fie eliberatoare, umanizante, creative şi critice, creând un spaţiu propice interpretării, dezbaterii şi concursurilor, având şi capacitatea de a susţine o societate echitabilă şi tolerantă.

Această expoziție este destinată să demaşte și să destabilizeze succesele iconice ale culturii populare și, în acelaşi timp, să interogheze modul în care măsurăm succesul lui Black Panther. În mijlocul unor atrocități continue asupra femeilor din Nigeria, puterea avută de social media este cea a unui instrument de perpetuare a stereotipurilor care definesc Africa Eurocentrică prin statutul său inferior, „de rahat”, acesta este unul dintre momentele de consternare care stau la baza corpului de lucrări ale lui Beauchamp. Fiecare operă este înfrumuseţată cu ajutorul unor semnificanţi pentru a dezvolta scrierile diverse şi nuanţate ale naraţiunilor post-democratice sud-africane, în spaţiile largi şi tulburi ale dezlocuirii.