Spre deosebire de majoritatea creatorilor care, odată cu înaintarea în vârstă, nu fac decât să îşi consolideze o imagine deja construită, Mihail (Micky) Trifan are neastâmpărul de a-şi revigora fiecare nou proiect din perspectiva inspiraţiei de moment. O neobosită afluență de creativitate individualizează în mod evident lucrările sale, iar performance-ul live, care completează periodic expunerea, au devenit deja marca artistului. Această perpetuă reinventare vine să destabilizeze orice încercare de a-l fixa într-un un suport teoretic, iar expozițiile sale pot fi văzute, cel mai onest, ca rezultat al izbânzii proprii de a-şi exprima vitalitatea și nevoia de trăi eminamente artistic. Viaţa sa reală este contopită cu cea artistică, neexistând în acest caz nici o urmă de simulacru. Într-o lume controversată și rigidă, unde concepte precum libertatea sau arta sunt supuse regulilor, Micky poate fi considerat unul dintre ultimii artişti liberi.

După o lungă perioadă de experimente și acumulări interioare, artistul îşi trăieşte maturitatea cu o fervoare care pentru societatea contemporană, captivă adesea într-o formă de independentă iluzorie, poate fi percepută drept anarhie. Este o explozie și, în același timp, o reacție împotriva oricărei norme limitatoare. Din această perspectivă Staying alive este, în esenţă, un nou strigăt clar, şi puternic, ce transmite bucuria autorului de a trăii și evolua frust, exact aşa cum îşi dorește. A încerca să conceptualizezi proiectele sale încorsetându-le în teorii de natură socială, morală sau chiar estetică, înseamnă doar a le goli de însăşi esenţa lor, libertatea.