„Arhitectura nu trebuie neaparat construită, se poate întâmpla pe o suprafață.” Gregor Eldarb

Evenimentul unei prize de conștiință e generat de arhitectura percepției unui limbaj codat în care desenul interferează cu scrierea, culoarea de referință digitală se separă de materialitatea structurală a texturii, iar suprafețele se contrazic prin interpuneri tectonice.

Lucrările lui Gregor Eldarb par a fi medii intermediare compuse prin suprapunerea intempestivă a unor singularități, generate prin procesarea unui design imaginar-conceptual, cu o multitudine de intra-fațete analitice ale unui obiect suspendat în contemplație.

Aceste medii intermediare par a fi proiectate între explozia controlată a unui sentiment suprematist și teritoriul rezultat din parcurgerea lui vizuală. Spectacolul imaginar al explorării interferenței dintre concatenarea formelor geometrice și inserarea raporturilor sintactice ale unei gramatici a aluziei la conversațiile psihanalitice e doar un efect secundar al unei strategii de construire a unui discurs despre racordul funcției de abstractizare, structuralizare și compoziționare în spațializarea tehno-grafică a unui înțeles mai cerebral al picturalității.

Construite din perspectiva unor dispozitive vizuale care implică în mod hibrid evocarea condiției fakturii, inserarea caligrafiei spațiale, medierea esteticii desenului tehnic și imersarea în aplicații experimentale ale ficționalității, cartografierii și modelării, lucrările lui Gregor Eldarb schimbă vitezele percepției în cele mai imprevizibile pante.

Deși, în aparență, poți avea impresia, oarecum invocată, că ești în fața unor lucrări situate la interferența poli-structurată dintre design și pictură, dintre spațializarea și performativizarea formelor, dintre calibrarea unor referințe la practica scrierii și constituirea unui vocabular geometric idiosincratic, una dintre experiențele de interpretare ale lucrărilor ar presupune deschiderea către o explorare psihologică a posibilei alienări, izolări și captivități în rețeaua neuronală, ori simulat urbană, a unor spații qua naturi statice aflate, paradoxal, într-o continuă dinamică de multiplicare, condensare și extindere a anxietății ori iluminării vizuale.