Bergthor Morthens, unul dintre cei mai talentați artiști contemporani din Islanda, predă artă și filosofie la Colegiul Tröllaskaga. „Nu mă definesc și nu mă atașez unui anumit stil. Doar pictez, și până acum subiectul a fost în general figurativ, creat cu pasiune.” Arta face parte din viața sa zilnică, iar lucrările sale sunt oneste și directe, împingând centrifugal nivelurile realității. Artiștii care l-au influențat cel mai mult sunt Anselm Kiefer, Lucian Freud și Francis Bacon. Este interesat de fotografie ca sursă de inspirație pentru pictură și caută pentru portretele sale fotografii din ziare, internet, televizor. Figurile și contururile originale se dezintegrează, incitând privitorul să stabilească o rețea proprie de relații. Abordează diferite teme sociale, mai ales din peisajul politic. Dorește să creeze „un fals autentic derivat din imagini care există deja”, să se implice în tranzițiile politice contemporane și să aducă o schimbare.

Lucrările sunt realizate în stil tradițional, cu o narațiune nouă în care se împletesc subtilul și grotescul, clarobscurul, priviri pătrunzătoare, dramatism creat prin contrastul culorilor calde și reci. Profunzimea privirii invită la o explorare a psihicului uman. Abordează de asemenea subiectul cromofobiei. Experimentând, a ajuns și la o direcție sculpturală, picturile sale devenind uneori tridimensionale. Culoarea curge pe alocuri grea, lăsând urme groase care formează o hartă personală. Unele portrete sunt telurice, cu aspect de pământ ars de secetă pe care este imprimat un chip, trimitere la esența umană. Portretele sale reprezintă o cugetare asupra rolului pe care îl are pictura într-o epocă a internetului și mass-mediei. Sunt realizate pe baza unor fotografii de pe internet care sunt completate de pete, pierzând astfel puterea lor simbolică și dând o senzație de disconfort. Petele contaminează portretul și distrug imaginea. Chipul neidealizat este expus prin pictură și în același timp ascuns de petele de culoare care acoperă anumite porțiuni. Momentul efemer când artistul „aruncă” petele de culoare pe portret devine permanent prin pictură. Prin acoperirea parțială a gurii i se refuză individului dreptul de a-și exprima opinia într-o lume în care viața politică se îndreaptă extremist spre dreapta. Petele desfigurează chipul într-un gest distructiv, anihilând autoritatea celor reprezentați și dreptul lor de a vorbi.

Bergthor Morthens meditează la diferența dintre fotografie și pictură. Imaginea este manipulată în procesul aplicării culorilor ca într-un Photoshop pictural, fiind intensificată de pigment. Momentul surprins de fotografie este recontextualizat în procesul picturii. Imaginile originale devin aproape de nerecunoscut, rezultând o narațiune diferită. Într-o lume saturată de imagini, artistul caută modalități prin care aceste imagini capătă semnificație și forță.