Proiectul Claudiei Retegan își propune să extindă câmpul de investigare al fotografiei din perspectiva percepției imaginilor și a modurilor prin care le atribuim sensuri și înțelesuri. Ce gândim și simțim în fața imaginilor atunci când subiectul reprezentat nu este clar definit și simplu de identificat? În cazul fotografiei documentare, răspunsul este simplu și direct. Aflăm informații despre ceva ce există undeva într-un anumit moment de timp. Dacă subiectul se diluează în fluxul de informații vizuale, atunci, în mod firesc, pentru spectatorul avizat, atenția este direcționată asupra procesului de înțelegere și interpretare a imaginilor, precum și a modului de prezentare a fotografiei într-un context artistic. Clasicul cadru dreptunghiular, fereastra imaginară către lumi existente sau plauzibile, se extinde și devine o „oglindă” a proiectării modului nostru intim de a ne raporta la reprezentări ale lumii. Pe măsură ce fereastra menționată se pulverizează până la situația în care nu ne mai concentrăm la ceea ce vedem ci la felul în care vedem, asistăm la un proces de reconfigurare materială a elementelor definitorii ale unei imagini precum forma, culoarea, textura.

Situațiile vizuale realizate de artistă în spațiul galeriei presupun coabitarea mai multor elemente, forme plane din vinil ce consonează cromatic cu imaginile fotografice care, la rândul lor, sunt construite prin suprapunerea mai multor imagini. Această tehnică a fotomontajului are rădăcini istorice în practicile artistice ale suprarealiștilor din primele decenii ale secolului XX când, prin juxtapunerea mai multor imagini, ei urmăreau să deturneze atenția privitorului de la lumea reală proiectându-l astfel în universul subconștientului.

În cazul demersului expozițional propus, „deturnarea” orientează spectatorul către analiza perceptuală. Dimensiunea monumentală a lucrărilor, coabitarea organică cu semnele de vinil colorat și modul de instalare în spațiu creează posibilitatea ca spectatorul să fie imersat într-un spațiu abstract, semiotic. Este acest proces arid, „rece”? Nu aș spune. Imaginile au o poetică aparte, fragmentele de peisaj natural sau urban fiind martorele unor peripluri ale artistei, în care aparatul de fotografiat funcționează ca un seismograf al stărilor ei interioare.

Dacă ar fi să contextualizez proiectul Claudiei Retegan, l-aș integra în cadrul practicilor post-fotografice nu din perspectiva anulării funcției de reprezentare a fotografiei, ci din acea a construirii minuțioase și „lente” a imaginilor cu scopul de a reflecta asupra modului prin care le atribuim sensuri și înțelesuri. Și, nu în ultimul rând, aș menționa că felul în care artista gândește, elaborează și prezintă imaginile vine din tradiția post-modernă a anilor ’80, cu interesul pentru plasticitate.

Claudia Retegan (n. 1984, România) este artist vizual, designer, curatoare și galeristă care lucrează cu mediul fotografic în București, România. În 2008 a absolvit studiile de licență la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. Timp de patru ani a lucrat în agenții de publicitate ca art director în București. În 2012 s-a mutat la New York pentru a studia fotografia la International Center of Photography, unde a lucrat ca asistent universitar, și-a deschis propriul atelier în Brooklyn și a luat parte la mai multe expoziții de grup. Doi ani mai târziu, s-a mutat în Los Angeles, California, pentru a urma masteratul în fotografie la California Institute of the Arts.

De-a lungul anilor și-a autopublicat, a conceput cărți de artist, a curatoriat și a luat parte la mai multe expoziții de grup. Unele dintre aceste proiecte au fost expuse la Rencontres d’Arles, FR/ Bushwick Open Studios, NY,/ MOMA PS1Art Book Fair, New York /Luhring Augustine, New York/ Photoville, New York/ Photo LA , Los Angeles/ Unseen, Amsterdam NL. Cel mai recent demers al ei este 2/3 Galeria, o galerie tânără lansată în 2020 în București, axată pe expunerea artiștilor contemporani cu o pasiune acută pentru mediul fotografic.